Folosita de peste 2000 de ani ca un tonic acru, anti-toxic, care stimulează funcţiile ficatului, genţiana este o planta medicinala. Numele său vine de la Gentius , regele Illyaria, care a menţionat-o pentru prima dată într-un tratat.
Proprietăţi şi beneficii
Ca medicament, proprietăţile curative ale rădăcinilor de genţiană sunt nenumarate: tonic gastric, stimulativ a poftei de mancare, anti-febril, anti-helmintic. Datorita componentelor sale principale: gentio-pirina, gentio-marin, amaragentine, tanin, gentianine, lipide şi substanţe minerale, se recomandă la tratarea anorexiei dischinetice biliare, pentru stimularea secretiei salivare, pentru creşterea secreţiei gastrice şi pentru rezistenţa organismului.
Rădăcină de genţiană au efecte tonice hepatice, fiind astfel folosite în boli de ficat, deoarece stimulează funcţia şi ajută la regenerarea celulelor hepatice. Planta inhibă dezvoltarea virusurilor care afectează ficatul. În acest caz, genţiana este folosit sub formă de pulbere, din care o jumatate de lingurita se ia de 3-4 ori pe zi, în tratamente de 6-12 săptămâni.
Lipsa poftei de mâncare, în cazul copiilor, poate fi tratate prin adăugarea de 10-15 picaturi de genţiană la o lingurita de miere. Amestecul se administrează cu un sfert de oră înainte de mese.
Pentru uz intern, genţiana, în amestec cu alte plante medicinale favorizeaza detoxifierea organismului. În tratarea diabetului zaharat, parazitilor intestinali, afectiuni inflamatorii sau pancreas, utilizarea de tinctura de genţiană este recomandată. În cazul bolilor gastrice şi hepatice, diluarea în apă, a tincturei de genţiană este indicata.
